,,Cea mai frumoasă pedeapsă a noastră, cei care suntem,
e lumina prin care fluieră un răsucit de
înger tulburător,
halucinantă natură,
timpul absorbitor,
mirosul de viaţă pe care îl are secunda,
mişcarea cumplită la Cina cea de taină .
Ah, ce întâmplare şi viaţa noastră !
Ce întâmplare verdele de pe iarbă .
Ce accident de suflet - calul alb pe colină .
Supuşi cuvântului, de verb mă rog,
Du-mă odată din groaza vieţii,
du-mă, du-mă
şi nu mă pedepsi
şi mie nu mă mai redă-mă!"
Nichita Stănescu, Îngerul Nichita Stănescu
...şi nu mă pedepsi !
