sâmbătă, 2 octombrie 2010

O zi fericită din viaţa mea, reţetă de Mircea Cărtărescu

,,acum vreo câteva zile
cineva mi-a povestit la telefon o reţetă sigură de a fi fericit.
e destul de veche, dar nu cu totul lipsită de interes
pentru că oamenii trăiesc puţin
şi vor să fie măcar fericiţi.
pui, zice, mâna pe masă, iei un ciocan şi izbeşti peste degete:
de fiecare dată când nu nimereşti, ai să fii grozav de fericit.
dar eu nu sunt cinic.
...
lumea noastră, zice el, nu e bine făcută.
ea merge spre catastrofă pentru că progresul tehnic
s-a realizat în dauna progresului real
al fiinţei umane ca întreg.
lumea este un faliment, iar oamenii sunt nefericiţi şi le e frică
nu numai de moarte, dar şi de viaţă
de ei înşişi, de ceilalţi.
creierul înregistrează binele şi răul fără discernământ
şi o rană sau o jignire suferită de cine ştie care strămoş al nostru cândva
este o cicatrice pe creierul nostru de acum.

Aşa nu se mai poate trăi!, zice el.
trebuie să ne înţelegem dorinţele şi nevoile
să ne schimbăm
să uităm tot
să dăm speciei noastre o şansă
de a ieşi din mizeria asta."

Recunosc, mi-e frică.